fluture-cocon“Într-o zi, un om văzu din întâmplare un cocon și se opri să-l studieze. În mica lui gaură, omul observă un fluture care se străduia să iasă. Rămase multe ore lângă cocon urmărind fluturele care părea că se află pe punctul de a abandona, fără să poată ieși prin gaura care rămânea mereu la fel de mică.
Omul decise atunci să ajute fluturele. Luă un cuțit, deschise coconul și fluturele ieși imediat. Totuși, trupul lui era slab și amorțit, iar aripile mici și fragile abia se mișcau.
Omul continuă să-l observe, spunându-și că aripile fluturelui se vor deschide, dintr-o clipă în alta, și că atunci insecta va putea să-și ia zborul.
Dar nu se întâmplă nimic! Fluturele își petrecu restul vieții târându-se pe pământ, cu trupul lui slab și aripile chircite. Niciodată n-a putut să zboare.
Ceea ce omul nu a înțeles, în intenția lui de a-l ajuta, este că trecerea prin orificiul coconului i-ar fi permis fluturelui să facă efortul necesar ca să poată trimite lichidele vitale din trupul lui aripilor, ceea ce i-ar fi permis să zboare.
Ca și fluturii, copiii învață să-și deschidă aripile iar cei care îi înconjoară știu să le fie aproape, păstrând însă distanța potrivită.”

Gabriela Bâzâitu

Sunt aici pentru a oferi toate cunoștințele mele profesionale, toate calitățile mele personale și întreaga experiența de viață în scopul de a te ghida în drumul tău spre dezvoltarea personală sau pentru ca tu să-ți poți crea și trăi viața așa cum îți imaginezi; să te cunoști, să te accepți și să te iubești pe tine însuți așa cum ești sau să te schimbi dacă tu crezi că asta e necesar.