Într-o bună zi, tatăl unei familii înstărite hotărî să-și ducă fiul într-o călătorie pentru a-i arăta cât de bogați sunt ei și felul în care trăiesc oamenii simpli. Tatăl și fiul petrecură mai multe zile și nopți la ferma unei familii sărace.
Întorși acasă, tatăl își întrebă fiul:
– Ei bine, fiule, cum ți s-a părut călătoria?
– Ooo, a fost extraordinar, tată!
– Ai văzut cât de săraci sunt unii oameni? Întrebă tatăl.
Fiul îi răspunse:
– Am văzut că noi avem un câine și ei au patru. Noi avem o piscină, iar ei au un iaz uriaș. Noi avem becuri în gradina, ei au stelele nopții. Noi avem o bucată de pământ, ei au câmpuri largi ce se întind până dincolo de orizont. Noi avem servitori, iar ei îi servesc pe alții. Noi ne cumpărăm mâncarea, ei o cultivă. Noi avem ziduri care ne apără proprietatea, ei au prieteni care îi ocrotesc.
La auzul vorbelor fiului său, tatăl rămase încremenit. Fiul adăugă:
– Tată, îți mulțumesc că mi-ai arătat cât de săraci suntem!
Morala: Adevărata bogăție nu este dată de lucrurile materiale pe care le ai, ci de ceea ce sălășuiește în sufletul tău. Prietenii, bunătatea și libertatea sunt adevăratele comori ale vieții.
0 Comments