Era vara dinainte de clasa I, iar Robert tocmai se mutase într-un cartier nou. Era foarte fericit din această cauză, deoarece erau mulți copii de vârsta lui în acel cartier. El și sora lui aveau o curte mare în spatele casei în care se puteau juca, iar părințiilor le-au construit o căsută în copac. Singura problemă era că lui Robert îi era frică sa meargă afară de unul singur. La început, tatăl lui a crezut că lui Robert îi era frică deoarece este nouvenit în cartier și că se teme că se va pierde, însă Jason știa că nu acesta este adevăratul motiv. Știa să se descurce prin cartier, iar dacă prietenii lui erau afară, se simtea în sigurață. Problema era de fapt aceasta: lui Robert îi era frică ca omul negru va veni și îl va lua dacăa ar fi stat singur afară, fară să fie nimeni în jur care să îl protejeze.
El nu vroia să spună nimănui acest lucru deoarece se gândea că ceilalți ar fi râs de el. Bunicii îi spuneau întotdeauna ce “baiat mare” se făcuse și astfel el se gândea că băieții mari nu ar trebui să se teamă de lucruri precum Omul Negru. Prietenii lui nu păreau să se teamă și pană și sora lui, care era cu un an mai mică decât el, nu dădea semne că s-ar teme de așa ceva. Robert nu știa ce să facă.
Într-o zi, când sora lui Robert era plecată de acasă și nici unul din prieteni nu era afară, Robert se uita la televizor. Mama lui a intrat în cameră și i-a spus:
– Robert, este o zi minunată. Ar trebui să ieși afară, să te joci.
– Vreau doar să văd emisiunea aceasta după care voi ieși, a spus Robert.
Dar, în timp ce se uita la emisiune, a început să-l doară stomacul deoarece era îngrijorat la gândul că va merge afară de unul singur.
Când emisiunea s-a terminat, mama lui a intrat din nou.
– Mamă nu pot să merg afară deoarece mă doare stomacul. Mai bine stau înăuntru și mă joc, a zis Robert. Mama s-a uitat la el și i-a spus:
– Robert, cred că îți este frică să mergi singur afară atunci când nu este nimeni pe stradă. Fac pariu că dacă mi-ai putea spune de ce anume îți este frică, am putea găsi o soluție pentru a te ajuta astfel încât să nu îți mai fie frică.
Așa că Robert i-a spus. Mama lui nu a râs de el și nici nu i-a spus să fie curajos, așa cum se aștepta el. În schimb, ea a spus :
– Când eram de vârsta ta, îmi era frică să merg la culcare, deoarece credeam că un monstru va ieși de sub patul meu și mă va fura. Cred că înțeleg puțin ceea ce simți tu. Hai să vedem dacă ne putem gândi la ceva care să te ajute să te simți mai în siguranță atunci când ieși afară.
Robert și cu mama lui s-au pus împreună pe gândit. S-au gândit și iar s-au gândit. Nu a trecut mult timp până cand lui Robert i-a venit o idee! I-a spus mamei lui că ar putea să facă o mască de speriat pe care să o agațe în curte. În felul acesta, Omului Negru îi va fi frică să intre în curte. Mamei lui i s-a părut că este o idée fantastică. Ea l-a întrebat ce altceva ar mai putea încerca, iar el a venit cu ideea de a crea un “spray pentru Omul Negru” pe care ar putea să îl folosească în curte înainte să iasă el să se joace. A spus că spray-ul ar putea să îl țină pe Omul Negru la departare așa cum sprayul de insecte ține insectele la depărtare.
Mamei lui i-a plăcut foarte mult și această idee.
– Robert, cred că ar trebui să începi să faci cât mai repede masca și sprayul pentru Omul Negru.
Așa că Robert s-a și apucat de treabă. Imediat cum a terminat lucrul, el și mama lui au agățat masca și au dat curtea cu spray. Lui Robert îi era mai puțin frică, așa că mama lui i-a sugerat să încerce să meargă afară de mai multe ori timp doar de câteva minute. Dacă nu ar fi urmat să se întâmple nimic înfricoșător, el ar putea să își spună că din moment ce totul a mers bine timp de 10 minute, de ce să nu încerce să mai stea încă 10 minute în plus?
Robert a decis că este o idée bună și a mers în căsuța lui din copac. S-a simțit mult mai bine știind că masca era atârnată și că folosise spray-ul împotriva Omului Negru. A început să-și găsească ocupație în căsuța din copac, și până să își dea seama cât timp trecuse, tatăl lui l-a chemat la masa de prânz. Uitase cu desăvârșire de timp și se afla afara, singur, de aproape o oră fără să se simtă speriat! Când a terminat prânzul, s-a gândit, “nimic înfricoșător nu mi s-a întâmplat când am fost afară, așa că pot încerca să fac acest lucru din nou, fără să îmi mai fie frică”.