… Banca din parc era liberă așa că tânăra femeie s-a așezat să citească. Deasupra ei atârnau ramurile lungi ale unei sălcii bătrâne. Femeia era încruntată, ba chiar dezamagită de viața pe care o avea și considera că avea motive întemeiate să gândească așa.

De parcă asta nu ar fi fost suficient pentru a avea o zi neplăcută, a observat că un băiețel se apropie de ea, obosit de atâta alergat.

Băiețelul s-a așezat în fața ei ținând capul înclinat în jos: „Uite ce am găsit!”. În mâna lui era o floare.

„Ce imagine demnă de milă…”, își spuse femeia. Floarea avea petalele ofilite – probabil prea puțină lumină sau insuficientă apă de ploaie.

Dorind ca băiețelul să-și ia floarea ofilita și să plece la joacă, femeia a schițat un zâmbet fals, dupa care s-a prefăcut că citește din carte.

În loc să se retraga, baiețelul s-a așezat pe bancă lângă ea și a declarat cu entuziasm: „Cu siguranță miroase minunat și este și frumoasa! De aceea am și cules-o. Uite, este pentru tine!”.

„Buruiana” din fata ei, asa cum o vedea femeia, părea să fie la capătul existentei ei și n-avea culori aprinse, rosu, galben sau portocaliu… Stia totusi ca trebuie sa o ia, asta fiind singura sansa ca baietelul sa plece.

Asa ca a intins mana si a spus: „Multumesc, este exact ceea ce aveam nevoie!”. Insa in loc ca baietelul sa-i intinda floarea, el continua sa o tina in aer. Atunci a observat pentru prima oara ca baietelul „culegator de buruieni” nu putea sa vada. Era orb.

Femeia si-a auzit vocea tremurand, iar lacrimi straluceau in soare in timp ce ii multumea ca a ales cea mai frumoasa floare pentru ea.

„Cu placere!” a zambit baietelul si a plecat din nou la joaca, fara sa inteleaga impactul pe care l-a avut asupra femeii.

Ea a ramas tintuita locului, intrebandu-se cum a reusit copilul sa vada o femeie ce-si plangea singura de mila sub o salcie cu crengile plecate.

Oare știa de starea pe care ea însăsi și-o provocase? Poate că în inima lui, el fusese binecuvantat cu o vedere clară... Astea erau gândurile femeii acum.

Prin ochii copilului fără vedere, femeia a putut să vadă în sfârșit că problema nu era lumea din jurul ei, ci felul în care ea vedea lumea.

Și-a promis atunci ca pentru toate momentele in care a fost oarba, sa vada de-acum inainte frumusetea vietii si sa aprecieze fiecare secunda care-i apartine. A dus apoi floarea ofilita la nas si a inspirat parfumul unui minunat trandafir.

Zambetul i-a aparut pe buze cand l-a vazut pe baietel tinand o alta floare ofilita in mana. Micutul se indrepta acum sa schimbe viata unui batranel de pe o alta banca, batranel ce nici macar nu suspecta ce-l asteapta.

***

Primeste florile pe care viata ti le ofera in aceasta zi speciala indiferent de aspectul lor.  Intinde mana si spune: „Multumesc, este exact ceea ce aveam nevoie!”.Ofera flori pentru ca nu stii niciodata cand poti schimba viata unei persoane. Poti sa dai florilor orice forma doresti tu.

Zâmbește și fă din această zi o sărbătoare!

 


Gabriela Bâzâitu

Sunt aici pentru a oferi toate cunoștințele mele profesionale, toate calitățile mele personale și întreaga experiența de viață în scopul de a te ghida în drumul tău spre dezvoltarea personală sau pentru ca tu să-ți poți crea și trăi viața așa cum îți imaginezi; să te cunoști, să te accepți și să te iubești pe tine însuți așa cum ești sau să te schimbi dacă tu crezi că asta e necesar.