Preambul

Încă din Antichitate Epictet spunea că “oamenii nu sunt afectați de ceea ce li se întâmplă, ci de cum interpretează ei ceea ce li se întâmplă”.  La aceleași concluzii au ajuns și cercetările actuale din domeniul psihologiei, conceptualizarea conform căreia emoțiile apar din felul în care gândim despre evenimentele pe care le trăim fiind astăzi validată științific. Să-i învățăm așadar, pe copii, că sunt responsabili de emoțiile lor, la fel cum și noi suntem responsabili de emoțiile noastre (nu copilul ne-a supărat, ci noi ne-am supărat). De cele mai multe ori nu putem schimba situațiile cu care ne confruntăm, felul în care ne raportăm la aceste situații fiind cheia către emoții funcționale.

Gândurile creează emoții – poveste terapeutică

Într-o zi frumoasă și însorită, o fetiță pe nume Katy sărea coarda în curtea din fața casei. Era fericită. Îi plăcea să sară coarda și era atentă la fiecare săritură să nu se împiedice și să cadă.

În timp ce sărea și-a amintit că bunica îi dăruise coarda de Crăciun. Bunica era saracă. Dar dorea să-i cumpere ceva special. Înainte de Crăciun au mers împreună să viziteze un magazin de jucării. Lui Katy i-a plăcut coarda. Bunica a economisit banuți să i-o cumpere de Crăciun. Când a desfăcut cadoul, Katy a fost foarte încântată și s-a simțit iubită de bunica în mod special.

În timp ce sărea coarda, un băiat s-a repezit alergând, i-a smuls coarda cea dragă din mâini și a fugit spre parc. “Ce baiat îngrozitor!” La început s-a simtit șocată și supărată. Iar când s-a gândit “Mi-a furat coarda dăruită de bunica de Craciun!”, s-a înfuriat. Apoi, gândindu-se că și-a pierdut coarda pentru totdeauna, s-a simțit tristă și ochii i s-au umplut de lacrimi.

Fugind în parc după băiat, a văzut că un copil căzuse într-un  bazin cu apă. Baiatul îi aruncase un capăt al coardei. Gândindu-se că acel copil s-ar putea îneca, a început să se simtă îngrijorată. În timp ce baiatul îl trăgea din apă, gândurile ei s-au schimbat. “Va reuși să-l salveze!” a strigat și s-a simțit ușurată.

Când copilul a ajuns la mal, în siguranță, baiatul s-a dus la Katy, i-a dat coarda înapoi și i-a spus: “Îmi pare rău dacă te-am speriat mai devreme, dar trebuia să-l ajut repede. Multumesc că mi-ai împrumutat coarda.” Gândindu-se că e drăgut din partea lui să-și ceară scuze și să-i înapoieze coarda, Katy s-a simțit mulțumită.

Când s-a întors acasă i-a povestit mamei cum coarda ei a salvat un copil de la înec. I-a spus și tatălui când s-a întors de la serviciu. Ba chiar a sunat-o și pe bunica să-i spună. Când se gândea cât de importantă a fost coarda ei pentru salvarea copilului, se simțea foarte mândră. Apoi s-a gândit: “Nu coarda mă făcea să mă simt fericită, tristă sau îngrijorată… ci felul în care mă gândeam la ea.” Și acest gând o facu să se simtă și mai bine.

GÂNDURI  „BUNE” (credințe raționale)

Înțeleg că:

• NU “TREBUIE” să am tot ceea ce vreau!
• NU “TREBUIE” să fac întotdeauna numai ce vreau eu!
• NU “TREBUIE” ca lucrurile să se întâmple  întotdeauna așa cum vreau eu!
• Lumea NU este întotdeauna corectă!
• Ceilalți oameni NU mă tratează mereu așa cum vreau eu, dar pot să suport asta!
• Dacă celălalt nu dorește ceva, nu îl pot obliga!
• Eu NU am dreptate întotdeauna!
• Și eu pot să mai greșesc uneori!