Lumea este oglinda sufletului nostru

de | sept. 24, 2021 | Povești pentru dezvoltare personală | 0 comentarii

Un rege avea un fiu deștept și curajos. Ca să-l pregătească pentru a înfrunta viața, îl trimise la un bătrân înțelept.

– „Luminează-mă, înțeleptule, ce trebuie să știu în viață?”

– „Vorbele mele se vor pierde precum urmele pașilor tăi pe nisip. Dar o să-ți dau totuși câteva sfaturi. În drumul tău prin viață vei întâlni trei porți. Citește ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorință mai puternică decât tine te va împinge să le urmezi. Nu pot să-ți spun mai mult. Acum du-te… Urmează drumul acesta drept din fața ta.”

Bătrânul înțelept dispăru și tânărul porni pe drumul vieții.

Nu după mult timp, se găsi în fața unei porți mari, pe care se putea citi: „SCHIMBĂ LUMEA„.

– „Asta era și intenția mea.”,  gândi printul, „căci chiar dacă sunt lucruri care îmi plac pe această lume, altele nu-mi convin deloc.” Atunci începu prima sa lupta. Idealul său, abilitatea și vigoarea sa îl împinseră să se confrunte cu lumea, să întreprindă, să cucerească, să modeleze realitatea după dorința sa. El găsi plăcerea și beția cuceritorului, dar nu și alinarea inimii. Reuși să schimbe câteva lucruri, dar multe altele îi rezistară.

Anii trecură. Într-o zi îl întâlni din nou pe bătrânul înțelept, care-l întrebă:

– „Ce-ai învățat tu pe acest drum?”

– „Am învățat să deosebesc ceea ce e în puterea mea de ceea ce îmi scapă, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.”

– „Bine.” zise batranul. „Utilizează-ți forțele pentru ceea ce stă în puterea ta și uită ceea ce-ți scapă printre degete.” Și dispăru.

Puțin după această întâlnire, prințul se găsi în fata celei de-a doua porți pe care stătea scris: „SCHIMBĂ-I PE CEILALȚI„.

– „Asta era și intentia mea.” gândi el. „Ceilalți sunt sursa de placere, bucurii și satisfacții, dar si de durere, necazuri si frustrari.” El se ridică deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i plăcea la cei din jurul sau. Încercă să le pătrundă în caracter și să le extirpe defectele. Aceasta fu a doua luptă a sa.

Într-o zi, pe când medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalți, îl întâlni din nou pe bătrânul înțelept, care-l întrebă:

– „Ce-ai învățat tu, deci, pe acest drum?”

– „Am învățat că nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfacțiilor sau înfrângerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. În mine prind rădăcină toate aceste lucruri.”

– „Ai dreptate.” spuse bătrânul. „Prin ceea ce ceilalți trezesc în tine, ei te descoperă în fața ta. Fii recunoscător celor care fac să vibreze în tine bucuria și plăcerea, dar și celor care fac să se nască în tine suferința sau frustrarea, căci prin ei viața îți arată ce mai ai încă de învățat și calea pe care trebuie s-o urmezi.”

Nu după multă vreme, prințul ajunse în fața unei porti pe care scria: „SCHIMBĂ-TE PE TINE ÎNSUȚI„.

– „Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut.” isi zise el si incepu lupta cu el insusi. El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.

Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:

– „Ce ai invatat tu pe acest drum?”

– „Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.”

– „Asa este.” spuse batranul.

– „Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.”

– „Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs.” raspunse batranul si apoi disparu.

Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: „ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI„. Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens. „In lupta devenim orbi.” isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.

Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

– „Ce-ai invatat in plus pe acest drum?”

– „Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.”

– „Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.”

Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria „ACCEPTA-I PE CEILALTI„. Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.

Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:

– „Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?”

– „Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.”

– „Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.”

Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: „ACCEPTA LUMEA„. Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor. Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa?

Atunci se ivi batranul, care-l intreba:

– „Ce-ai invatat pe drumul acesta?”

– „Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.”

– „Acesta este cel de-al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti. Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea! Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii.” spuse el si disparu pentru totdeauna.

By Gabriela Bâzâitu

Sunt aici pentru a-ți oferi toate cunoștințele mele profesionale, toate calitățile mele personale și întreaga experiența de viață în scopul de a te ghida în drumul tău spre dezvoltarea personală sau pentru ca tu să-ți poți crea și trăi viața așa cum îți imaginezi; să te cunoști, să te accepți și să te iubești pe tine însuți așa cum ești sau să te schimbi dacă tu crezi că asta e necesar.
i

Asemănătoare

Împreună este mai bine!

Dezvoltarea personală a copilului în primii ani de viață este necesară pentru că ea constituie baza echilibrului emoțional și cheia către o viață împlinită pe viitor.
Înscrie-ți copilul la unul din grupurile de dezvoltare personală pentru copii pentru ca el să beneficieze de cel mai bun început de drum.

Comentează

0 Comentarii

Părerea ta contează!

Vezi magia grupurilor de dezvoltare personală pentru copii

 

%d blogeri au apreciat: