Într-o zi, Tobias s-a gândit că și-ar dori să se joace cu ceilalți prieteni ai lui, Pufi şi Ami. El a pornit în căutarea lor şi i-a găsit lângă lac. Pufi şi Ami se jucau cu mingea, dar broscuţa noastră vroia să se joace alt joc.
– Eu propun să ne jucăm altceva ! Ce ziceţi să ne jucăm de-a super-eroii ?
– Păi, asta ne-am jucat şi ieri, a spus pisicuţa Pufi.
– Dacă vrei poţi să te joci cu mingea împreună cu noi, a zis căţeluşa Ami.
– N-am niciun chef de jocurile voastre. Dacă nu vreţi să ne jucăm, atunci eu plec.
„Lasă că le arăt eu lor !” s-a gândit broscuţa şi a sărit într-o baltă astfel încât toţi ceilalţi au fost murdăriţi de noroi. „Dacă nu vor să se joace cu mine, atunci nu mai sunt prietenii mei.” Tobias s-a îndreptat cu gândul de a mai găsi o modalitate să-şi pedepsească prietenii pentru că nu au vrut să se joace de-a super-eroii.
Cum mergea broscuţa prin pădure bosumflată şi bombănind că nu are prieteni, s-a întâlnit cu Vulpoiul cel Înţelept. Vulpoiul s-a uitat atent la broscuţă şi i-a spus:
– Văd că eşti furios. Ce s-a întâmplat ?
– Nimic ! a spus broscuţa pe un ton nepoliticos.
– Ei, dar ceva tot s-a întâmplat. Dacă nu s-a întâmplat nimic, atunci cum de eşti furios ?
– Păi…aveţi dreptate domnule Vulpoi. Am vrut să mă joc cu prietenii mei şi ei nu au vrut să fim super-eroi. Au vrut să se joace cu mingea. Si i-am împroşcat cu noroi.
– Si astaeste ceea ce îţi doreşti: să nu mai fie prietenii tăi ?
După ce s-a gândit bine, Tobias a spus:
-Eu vreau să fim în continuare prieteni.
Vulpoiul cel Inţelept s-a uitat la Tobias cu atenţie:
– Hai să-ţi spun un secret. Nu am fost întotdeauna aşa de înţelept. Am învăţăt şi eu multe lucruri de la o broască ţestoasă.
– O broască ţestoasă ?! a întrebat Tobias mirat.
– Da, era o broască ţestoasă foarte bătrână şi înţeleaptă. Şi eu eram furios ca şi tine pe prietenii mei şi ea mi-a spus cum să fac să nu mă supăr pe ei.
– Oauu !.. a strigat Tobias încât. Şi eu vreau să ştiu.
– Atunci când simţi că te înfurii respiră adânc de trei ori… În timp ce respiri, îţi imaginezi că aerul îţi ajunge până în vârful picioarelor.
– Doar atât ? a întrebat broscuţa Tobias nerăbdătoare.
– Stai, nu te grăbi ! Acum imaginează-ţi că intri în carapace…
– Asta e uşor, a spus broscuţa cu mândrie.
– Acum gândeşte-te la motivul pentru care te-ai supărat…
– M-am gândit că sunt răi şi nu mai sunt prietenii mei pentru că nu vor să se joace ce vreau eu.
– Acum gândeşte-te ce ai putea să faci ca să nu se supere pe tine ?
Tobias s-a gândit o vreme, după care bucuros a anunţat că a găsit răspunsul:
– Stiu ! Cred că aş putea să le spun că eu prefer să mă joc cu altceva. Doar am şi alţi prieteni.
– Bravo ! Sunt mândru de tine, a spus Vulpoiul. De acum înainte să nu uiţi să fii şi tu o broscuţă înţeleptă.
– Mulţumesc, domnule Vulpoi ! Aşa am să fac.
Tobias a pornit înapoi către lac cu gândul să-şi ceară scuze pentru modul în care s-a comportat şi că de acum înainte să încerce să fie un prieten adevărat.
Tehnica „broscuţei ţestoase”:
– retragerea în carapace – Stai calm !
– respiră adânc de trei ori !
– imaginează-ți că aerul inspirat ajunge până în vârful picioarelor şi în degetele de la mâini !
– spune-ţi în gând: „Sunt calm, sunt din ce în ce mai calm”
0 Comments