INDICATII TERAPEUTICE: negativism, lipsa de implicare in activitate, sociabilitate scăzuta, opoziționist.
EFECTE DORITE: înțelegerea noțiunii de colaborare si acceptare.
Într-o pădure îndepărtată trăia o familie formată din tată, mama și fiica. Fetiță se obișnuise să spună:’’ Nu’’ la toate solicitările pe care i le adresau părinții. Dacă mama o ruga să facă ceva, fetiță o refuză imediat spunând că nu-și murdărește mâinile sau că nu are chef să se ridice din pat la ora aceea.
Și azi așa, mâine așa, fetiță i-a adus la exasperare pe părinții săi, încât mama s-a rugat la Bufnițel, spiritul pădurii, să o ajute. Acesta, înduioșat de rugămințile repetate ale femeii lua înfățișarea unui pitic simpatic și se ascunse în pletele fetiței. La ora mesei, mama o strigă pe fetiță spunându-i că i-a pregătit prăjitură ei preferată. Bucuroasă, fetiță vru să răspundă chemării mamei, dar simți că nu mai poate scoate nici un sunet din gură cu excepția unui ’’Nu’’ răgușit.
Situația se repetă, ori de câte ori vrea să spună ’’Da’’, din gură să ieșea ’’Nu’’. Tocmai când se simțea mai disperată, piticul îi apăru în față și îi zise: ’’Nu te speria, eu sunt piticul care te ajută să zici ’’nu’’. Pentru că ai zis de multe ori ’’nu’’ m-am gândit că vrei să stau permanent cu ține.’’
– Ce prostie! Zise fetiță. Eu vreau să pot spune și ’’Da’’ când îmi place ceva.
– Atunci trebuie să înveți să spui și ’’ Da’’. Dacă vei continuă să spui ’’Da’’ numai când îți convine, vei rămâne blocată în această situație. Este important să ții cont și de dorințele celorlalți, mai zise piticul.
Fetiță a înțeles vorbele piticului și de atunci nu a mai abuzat de ’’Nu’’.
0 Comments