A fost odată ca niciodată o împărăție minunată, al cărei împărat se numea “Împăratul cel Înțelept”. Se numea astfel pentru că toți oamenii din împărăție erau foarte mulțumiți de felul în care împăratul găsea de fiecare dată cea mai bună rezolvare pentru problemele lor. Împărăția era minunată pentru ca fiecare persoană se străduia să facă cu plăcere munca pe care o avea de făcut. Împăratul era mândru de supușii lui, în special de grădinarul de la palat, care era un adevărat magician. Toate florile din gradina palatului își deschideau petalele când grădinarul le vorbea și le mângâia frunzele. Iarba din această împărăție era mai verde și mai proaspătă parcă, iar arborii mai puternici și mai viguroși.
Nu e de mirare că o vrăjitoare invidioasă pe frumusețea împărăției și pe liniștea ce domnea acolo, s-a gândit să facă o vrajă pentru a strica echilibrul locurilor. Așa că într-o dimineață, Împăratul cel Înțelept, pe când se plimba prin minunata-i grădină a văzut că grădinarul lui preaiubit era de negăsit. În zadar l-a căutat în toate colțurile palatului și apoi ale împărăției: grădinarul intrase parcă în pământ. Într-un târziu un bătrân dintr-un sat îndepărtat a dat de veste cum, la răsăritul lunii, vrăjitoarea l-a luat pe destoinicul grădinar pe matura sa și, duși au fost… Împăratul cel Înțelept și-a adunat sfetnicii și de îndată au hotărât să pornească cu oaste mare să-l salveze pe grădinar. În zadar s-au străduit zile bune: vraja era prea puternică. Se părea că alta e soluția ce avea să rezolve problema. După atâtea zile, însă, copacii, iarba și florile din împărăție începuseră să se usuce, copacii își aplecau crengile uscate, florile ofilite își aplecau cu tristețe cepușoarele. Le trebuia de îndată un grădinar. Și atunci împăratul a dat de veste în întreaga împărăție că are mare nevoie de un grădinar. Toată lumea era, însă, prea ocupată cu meseriile lor importante și nu aveau vreme pentru un lucru atât de neînsemnat ca a fi grădinar. Tuturor li se părea că aceasta este o meserie fără de importanță și că meseriile lor erau ceea ce într-adevăr era de folos împărăției. Împăratul nostru era tot mai trist, pe măsură ce minunata lui gradina intra în paragină și vraja nu putea fi rupta cu nici un chip. Ba mai mult, încet, încet toți oamenii din împărăție au devenit mai triști: nu mai aveau copacii viguroși care să-i adăpostească de soare, nu mai aveau florile gingașe care să le înfrumusețeze parcurile, casele, grădinile. Iarba era uscată și mulți scaieți și multe buruieni îi împiedicau să mai stea pe iarbă ca altădată. Erau așa de triști încât nu mai reușeau să-și facă cu plăcere meseriile lor importante.
Într-una din zile, un tânăr ucenic de la un atelier de cizmărie i-a mulțumit profesorului său pentru bunăvoință și învățăminte, și-a luat câteva lucruri în traistă și a pornit spre palatul Împăratului Cel Înțelept. Ajuns acolo s-a înfățișat împăratului și i-a spus:
– Împărate Luminate, te rog din inima să mă lași să fiu grădinar! Nu știu multe lucruri despre grădinărit, dar trag nădejde că dragostea pentru semenii mei întristați de paragina în care se află Împărăția și mai ales dragostea pentru natură mă vor ajuta să fiu un grădinar destoinic. Du-mă de îndată la atelierul preaiubitului grădinar să încep munca!
– Dar tu nu ai o meserie? De ce vrei să te faci grădinar? l-a întrebat cu mirare împăratul.
-Luminate Împărate, eu cuget cu mintea mea de om simplu că orice muncă e importantă și frumoasă dacă e făcută cu plăcere și cu responsabilitate.
Mulțumit de răspunsul tânărului, Împăratul l-a dus de îndată să-i dea tot ce avea nevoie pentru a-și începe munca. Dar mare le-a fost mirarea când, ajunși la atelierul grădinarului, l-au găsit pe acesta acolo.
“Fiecare meserie e importantă!” s-a auzit din nori vocea vrăjitoarei. Am crezut că nu o să înțelegeți niciodată lucrul acesta și că vraja nu va fi ruptă nicicând! a mai spus ea, și s-a pierdut înspre apus.
De îndată cei doi, tânărul și grădinarul, s-au pus pe muncă și în curând toți oamenii din împărăție se puteau bucura din nou de frumusețile naturii. În plus, de data aceasta, știau că munca tuturor este importantă și utilă și respectau fiecare meserie pe care o îmbrățișa cineva din împărăție.
În țara voastră care e meseria cea mai importantă?
0 Comments