panglica violet

Panglica violet

Un profesor avea obiceiul ca la sfârşitul cursului să ofere o panglică violet pe care se putea citi: „ Ceea ce eu sunt, face toata diferenţa”, scrise cu litere aurite. El spunea fiecărui student, cu această ocazie, de ce-l aprecia şi de ce cursul era diferit datorită lui. Într-o zi, a avut ideea de a studia efectul acestui proces asupra comunităţii şi a trimis studenţii săi să ofere panglici celor pe care-i cunoşteau şi care fac diferenţa. El a oferit câte trei panglici cerându-le aceasta:

Norișorul roz

Pe cerul albastru, într-o casă de nori mare şi albă, trăiau 6 norişori fraţi. 5 dintre ei erau gri iar unul era roz. Cei gri făceau mereu glume pe seama celui roz, pentru că era altfel. Nu numai că era roz, dar atunci când norişorii făceau ploaie, el nu putea să stoarcă nici măcar o picătură. Oricât de tare se străduia… Şi toţi norişorii râdeau de el. În cerul imens nimeni nu mai văzuse vreodată vreun norişor roz din care nici măcar nu curgea ploaie. Toţi erau albi sau gri şi ştiau să facă ploi, furtuni sau zăpadă

Lucian Licurici învaţă să lumineze

Lucian licurici zăcea în tufişul de liliac şi şi privea abătut în pământ. Cât de îngrozitor este să fii un licurici care să nu poată lumina! La fel de bine aş putea fi considerat o muscă sau un gândac. Un licurici care să nu poată să lumineze nici nu poate fi numit un licurici! Sunt o ruşine pentru familia mea!

Fereastra magică

Un băieţel se îmbolnăvise foarte tare. Micuţul era nevoit să îşi petreacă toată ziua în pat, fără să se mişte. Pentru că nici alţi copii nu aveau voie de vină să îl viziteze, el suferea şi mai tare şi cu fiecare zi cu care trecea era tot mai supărat şi trist. Băieţelul nu avea cum să facă altceva decât să privească toată ziua pe fereastră. Timpul trecea, iar micuţul era tot mai posomorât. Într-o zi, însă, el a văzut la fereastra sa o umbră ciudată. Când s-a uitat afară nu i-a venit să creadă: era un pinguin care mânca un hot-dog. Acesta i-a zis “salut” băieţelului şi a plecat.

Povestea curcubeului

Cu mult timp în urmă, la începutul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele pretindea că era cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai importantă, cea mai folositoare, cea mai iubită.      Verdele spuse: “În mod evident vedeţi şi voi că sunt cea mai importantă culoare. Sunt culoarea vieţii şi a speranţei. Am fost ales pentru iarbă, frunze şi copaci. Uitaţi-vă în jur şi o să vedeţi că sunt peste tot”.

gandaceii-invizibili

Gândăceii invizibili

Pentru ce ești supărată? Pentru că nu înțeleg ce se întâmplă cu legumele pe care le îngri­jesc și le duc la piață să le vând. Deși muncesc așa de mult cu ele, deși le împachetez pe fiecare în lădițe, când ajung la piață am foarte mari emoții. Deschid lădițele și nu găsesc în ele decât frunze veștede, cotoare putrede, din care nu mai pot să vând absolut nimic. Nu mai știu ce să mă fac…

Broasca testoasa

Povestea broscuței țestoase Tobias

Într-o zi, Tobias s-a gândit că şi-ar dori să se joace cu ceilalţi prieteni ai lui, Pufi şi Ami. El a pornit în căutarea lor şi i-a găsit lângă lac. Pufi şi Ami se jucau cu mingea, dar broscuţa noastră vroia să se joace alt joc. – Eu propun să ne jucăm altceva ! Ce ziceţi să ne jucăm de-a super-eroii ? – Păi, asta ne-am jucat şi ieri, a spus pisicuţa Pufi. – Dacă vrei poţi să te joci cu mingea împreună cu noi, a zis căţeluşa Ami. – N-am niciun chef de jocurile voastre. Dacă nu vreţi să ne jucăm, atunci eu plec.

Măgarul cei isteț

Într-o bună zi, măgarul unui țăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce țăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, țăranul hotărî că măgarul și așa era bătrân, iar că fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată și-odată. Și că nu mai merita osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânii.

Fii tu însăți!

Gema era o girafă nemulțumită de faptul că era o girafă. S-a uitat la celelalte animale și s-a gândit că i-ar plăcea mai mult să fie ca ele. Când a văzut cum aleargă zebrele în galop și-a dorit să poată alerga cu mișcări la fel de bune ca ale lor. Când a văzut elefantul și-a dorit să aibă o trompă ca a lui cu care să soarbă apa și să o stropească apoi pe spinarea ei sau a prietenilor ei. Când a văzut gazelele și-a dorit să fie la fel de elegante ca și ele.

Povestea băiețelului și a dragonului

Ion era un băieţel care nu avea suficientă încredere în el şi care în fiecare seară obişnuia să se joace cu dragonul său de pluş, pe care-l botezase „Foc”. Într-o seară, după ce băiatul pronunţă o formulă magică dintr-o carte, dragonul de pluş prinse viaţă. Foc îi povesti băiatului stupefiat că, dacă vrea să rămână un dragon cu viaţă, trebuie să treacă prin mai multe încercări. Imediat Ion spuse că el nu este capabil să rezolve situaţii dificile, dar după multe discuţii din care înţelese că nu există altă posibilitate ca să-și salveze iubitul dragon, se hotărâ să încerce. Ion porni la drum alături de dragon care-i dărui un arc cu săgeţi fermecate. După o oră de mers, nu întâmpină nici o dificultate, ceea ce-l făcu pe Ion să aibă mai multă încredere în el. Dar, ceea ce Ion nu observase, era o ceată de lupi flămânzi ce-i urmăreau de ceva vreme. Obosit, Ion hotărî să se oprească puţin să-şi mai tragă sufletul. Dintr-o singură săritură, şeful lupilor îl trânti pe băiat la pământ.