Trăim într-o perioadă marcată de schimbări rapide, suntem puși permanent în fața unor noi provocări, lumea nu mai este la fel de sigură și predictibilă cum era odată, iar din punctul de vedere al copiilor, creșterea și maturizarea sunt mai dificile decât au fost până acum.

Realitatea ne demonstreazăcă persoanele care își cunosc și își stăpânesc bine propriile emoții și abordează eficient emoțiile celorlalți sunt în avantaj în orice domeniu al vieții și au mai multe șanse de a fi eficienți și mulțumiți în viață, deoarece își pot controla abilitățile mintale ce le susțin productivitatea. în schimb, cei cu puține resurse de control emoțional sunt expuși la nenumărate conflicte interne, ajungând astfel să-și submineze propriul potențial.

Date fiind aceste aspecte, apare ca o necesitate să acordăm o mai mare atențiedezvoltării sociale și emoționale a copiilor noștri.

Părinților le revine cea mai mare parte a acestei sarcini, dar și școala poate să încurajeze o astfel de învățare. Responsabilitatea noastră în calitate de educatori și consilieri presupune nu doar să oferim cunoștințe, ci și să-i învățăm abilitățile de supraviețuire necesare pentru a face față cu succes în lumea contemporană.

 Scopul grupurilor de dezvoltare personală sau ateliere de art terapie, ludoterapie (terapia prin joc) este facilitarea creșterii emoționale și sociale ale copiilor, prin:

1. dezvoltarea unor abilități de relaționare interpersonală,

2. îmbunătățirea stimei de sine,

3. a strategiilor de rezolvare de probleme și de luare de decizii,

4. dezvoltarea unei perspective flexibile asupra vieții,

5. achiziționarea unui sistem personal de valori,

6. învățarea unor abilități de comunicare.

          Conform cercetărilor statistice, competența emoțională este de două ori mai importantă decât abilitățile tehnice sau intelectuale. Dezvoltarea inteligenței emoționale reprezintă înțelegerea și gestionarea emoțiilor pentru a crea relații armonioase cu cei din jur. Cercetătorii mai afirmă că generația de copii de astăzi devine mai inteligentă, dar mai puțin expresivă emoțional. într-o încărcătură de provocări școlare și în timpul liber, copiii nu mai pot să-și construiască în mod real capacitățile emoționale. în acest context, psihologii recomandă ca părinții să aibă un comportament social sănătos pentru că astfel vor oferi un model corect copiilor lor.

          Copilul care învață și știe că este normal să fii altfel decât ceilalți, că este normal să faci greșeli și să-ți exprimi emoțiile negative, este normal să vrei mai mult, este normal să spui “nu”, dar mama și tata sunt șefii, va deveni adultul pe care fiecare părinte și-l dorește și imaginează.

1. Având permisiunea de a fi diferiți de ceilalți, copiii devin capabili să descopere, să aprecieze și să-și dezvolte potențialul interior unic.

2. Având permisiunea de a greși, copiii devin capabili să se autocorecteze, să învețe din propriile greșeli și să obțină succese mai mari. Având permisiunea de a-și exprima sentimentele negative, copiii învață să-și controleze emoțiile și-și dezvoltă conștiința de sine.

3. Având permisiunea de a vrea mai mult, copiii dobândesc sentimentul că știu ce merită și capacitatea de a amâna o recompensă. Ei sunt capabili să vrea mai mult dar, cu toate acestea, sunt fericiți cu ceea ce au.

4. Având permisiunea de a se opune, copiii devin capabili să-și exerseze voința și să-și construiască o personalitate reală și pozitivă.

5. Aceasta trezește dorința naturală a copilului de a coopera și de a fi îndrumat de părinți. învățând cum să conducă rezistența copiilor lor, părinții își păstrează controlul, acordându-le în același timp o libertate sporită.

6. Responsabilitatea părinților este de a crește un copil sănătos nu doar fizic ci și intelectual.

Inteligența emoțională este formată din patru elemente:

1. înțelegerea mai bună a propriilor emoții

2. gestionarea eficientă a propriilor emoții

3. înțelegerea mai bună a celor din jur

4. crearea de relații mai bune cu cei din jur și creșterea productivității și a imaginii personale.

Beneficiile dezvoltării inteligenței emoționale:

1. performanțe mărite

2. motivație îmbunătățită

3. creșterea stimei de sine

4. activarea resurselor creative

5. optimizarea exprimării emoționale

6. relații armonioase cu cei din jur

7. reducerea comportamentelor problematice.

Ce spun cercetătorii in domeniu:
În anul 1995 Daniel Goleman a realizat un sondaj efectuat asupra unui număr mare de părinți și profesori din diverse țări. Rezultatele acestui sondaj sunt cutremurătoare relevând o tendință mondială a generației actuale de copii de a avea mult mai multe probleme emoționale ^ ca in trecut. Aceștia sunt mai singuri și mai deprimați, mai furioși și mai nestăpâniți, mai emotivi și mai înclinați să devină anxioși din orice, mai impulsivi și mai agresivi. Soluția depinde de felul în care se consideră potrivită pregătirea tinerilor pentru viață. E tot mai evident faptul că școala lasă la întâmplare educația emoțională a elevilor, supralicitând unilateral pregătirea pentru școală. Prin urmare, se impune o nouă viziune în privința a ceea ce școlile pot face pentru a asigura o formare completă a elevilor care să le permită o mai bună adaptare la problemele cotidiene.
De asemenea, sunt bine cunoscute cazurile a numeroși elevi geniali a căror performanță pe durata școlarizării depășește sensibil reușitele colegilor lor, dar care nu reușesc mai apoi să își valorifice potențialul, eșuând, uneori lamentabil, în plan profesional; prestațiile lor la locul de muncă le trădează lipsa deprinderilor practice și a celor sociale. Pe de altă parte, nu puține sunt persoanele care, deși modest dotate intelectual, dovedesc o bună adaptare socială la o mare varietate de contexte, fiind considerați oameni de succes. Diferența este adusă tocmai de această inteligență emoțională mai mult sau mai puțin dezvoltată la aceste persoane.

Multă răbdare si succes!

– Psiholog Gabriela Bâzâitu-