A fost odată un om religios. Acesta a visat într-o noapte că mergea împreună cu Dumnezeu pe o plajă însorită. Deasupra pe cer, el văzu derulându-se un film cu câteva scene din viața lui. Pentru fiecare scenă, el văzu două perechi de pași pe nisip; o pereche îi aparținea lui, iar cealaltă Celui de Sus.
Când ultima scenă a vieții lui îi flutură prin față, el privi atent la pașii de nisip. El a văzut că de multe ori de-a lungul drumului, era numai un singur set de pași pe nisip, și realiză că acest lucru se întâmplă doar atunci când el trecuse prin momentele cele mai grele ale vieții sale…
Acest lucru îl deranja foarte tare și de aceea l-a întrebat pe Cel de Sus.
“Doamne, tu ai zis că atunci când voi decide să te urmez, tu vei păși alături de mine întotdeauna. Dar atunci când aveam cea mai mare nevoie de tine, pe nisip apare numai un set de pași. Nu înțeleg de ce, de ce mă părăseai atunci când aveam cea mai mare nevoie de tine?”
Cel de Sus i-a răspuns:
“Dragul meu copil. Eu nu te voi părăsi niciodată. Pe timpul când treceai prin acele momente grele, atunci când vezi un singur set de pași, aceștia erau pașii mei pe când te duceam în brațe.”
0 Comments