Blog
Panglica violet

Panglica violet

Un profesor avea obiceiul ca la sfârşitul cursului să ofere o panglică violet pe care se putea citi: „ Ceea ce eu sunt, face toata diferenţa”, scrise cu litere aurite. El spunea fiecărui student, cu această ocazie, de ce-l aprecia şi de ce cursul era diferit datorită lui. Într-o zi, a avut ideea de a studia efectul acestui proces asupra comunităţii şi a trimis studenţii săi să ofere panglici celor pe care-i cunoşteau şi care fac diferenţa. El a oferit câte trei panglici cerându-le aceasta:

citește mai mult
Noroc? Ghinion? Cine știe?…

Noroc? Ghinion? Cine știe?…

A trăit cândva un fermier sărac, care se îngrijea de mica lui gospodărie ajutat de unicul lui fiu, abia ajuns la vârsta majoratului. Într-una din zile, tocmai atunci când băiatul fermierului se  străduia să înhame calul tatălui său la căruță, un fulger orbitor despică cerul în două, urmat aproape  instantaneu de un tunet năpraznic, care literalmente cutremură pământul. Înspăimântat, calul se ridică în două picioare, cu un nechezat sforăitor şi profitând de faptul că băiatul se dădu şi el speriat doi paşi înapoi, se năpusti mânat de teama elementară ce-l cuprinse, înspre pădurea deasă ce se învecina cu ferma.

citește mai mult
Norișorul roz

Norișorul roz

Pe cerul albastru, într-o casă de nori mare şi albă, trăiau 6 norişori fraţi. 5 dintre ei erau gri iar unul era roz. Cei gri făceau mereu glume pe seama celui roz, pentru că era altfel. Nu numai că era roz, dar atunci când norişorii făceau ploaie, el nu putea să stoarcă nici măcar o picătură. Oricât de tare se străduia… Şi toţi norişorii râdeau de el. În cerul imens nimeni nu mai văzuse vreodată vreun norişor roz din care nici măcar nu curgea ploaie. Toţi erau albi sau gri şi ştiau să facă ploi, furtuni sau zăpadă

citește mai mult
Fereastra magică

Fereastra magică

Un băieţel se îmbolnăvise foarte tare. Micuţul era nevoit să îşi petreacă toată ziua în pat, fără să se mişte. Pentru că nici alţi copii nu aveau voie de vină să îl viziteze, el suferea şi mai tare şi cu fiecare zi cu care trecea era tot mai supărat şi trist. Băieţelul nu avea cum să facă altceva decât să privească toată ziua pe fereastră. Timpul trecea, iar micuţul era tot mai posomorât. Într-o zi, însă, el a văzut la fereastra sa o umbră ciudată. Când s-a uitat afară nu i-a venit să creadă: era un pinguin care mânca un hot-dog. Acesta i-a zis “salut” băieţelului şi a plecat.

citește mai mult
Povestea curcubeului

Povestea curcubeului

Cu mult timp în urmă, la începutul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele pretindea că era cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai importantă, cea mai folositoare, cea mai iubită.      Verdele spuse: “În mod evident vedeţi şi voi că sunt cea mai importantă culoare. Sunt culoarea vieţii şi a speranţei. Am fost ales pentru iarbă, frunze şi copaci. Uitaţi-vă în jur şi o să vedeţi că sunt peste tot”.

citește mai mult
Comoara cunoașterii

Comoara cunoașterii

Tractorul unui fermier nu mai mergea. Toate încercările fermierului și al prietenilor săi de a-l repara dăduseră greș. În cele din urmă, omul ajunse să cheme un specialist. Omul examină tractorul, activă demarorul, deschise capota și se uită atent la tot. Până la urmă luă un ciocan. Cu o singură lovitură într-o singură parte a motorului,

citește mai mult
Gândăceii invizibili

Gândăceii invizibili

Pentru ce ești supărată? Pentru că nu înțeleg ce se întâmplă cu legumele pe care le îngri­jesc și le duc la piață să le vând. Deși muncesc așa de mult cu ele, deși le împachetez pe fiecare în lădițe, când ajung la piață am foarte mari emoții. Deschid lădițele și nu găsesc în ele decât frunze veștede, cotoare putrede, din care nu mai pot să vând absolut nimic. Nu mai știu ce să mă fac…

citește mai mult
Adevăratele bijuterii

Adevăratele bijuterii

Era odată mai demult, un prinţ, care trăia împreună cu părinţii lui, regele şi regina. Ei locuiau împreună într-un palat minunat. Micul print era foarte fericit. El avea o comoară într-o casetă, în care păstra nişte bijuterii strălucitoare de-ţi luau ochii nu altceva. Erau acolo nenumărate lănţişoare, brăţări şi inele care

citește mai mult
Povestea broscuței țestoase Tobias

Povestea broscuței țestoase Tobias

Într-o zi, Tobias s-a gândit că şi-ar dori să se joace cu ceilalţi prieteni ai lui, Pufi şi Ami. El a pornit în căutarea lor şi i-a găsit lângă lac. Pufi şi Ami se jucau cu mingea, dar broscuţa noastră vroia să se joace alt joc. – Eu propun să ne jucăm altceva ! Ce ziceţi să ne jucăm de-a super-eroii ? – Păi, asta ne-am jucat şi ieri, a spus pisicuţa Pufi. – Dacă vrei poţi să te joci cu mingea împreună cu noi, a zis căţeluşa Ami. – N-am niciun chef de jocurile voastre. Dacă nu vreţi să ne jucăm, atunci eu plec.

citește mai mult
Măgarul cei isteț

Măgarul cei isteț

Într-o bună zi, măgarul unui țăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce țăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, țăranul hotărî că măgarul și așa era bătrân, iar că fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată și-odată. Și că nu mai merita osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânii.

citește mai mult
Floarea ofilită

Floarea ofilită

… Banca din parc era liberă așa că tânăra femeie s-a așezat să citească. Deasupra ei atârnau ramurile lungi ale unei sălcii bătrâne. Femeia era încruntată, ba chiar dezamagită de viața pe care o avea și considera că avea motive întemeiate să gândească așa. De parcă asta nu ar fi fost suficient pentru a avea o zi neplăcută, a observat că un băiețel se apropie de ea, obosit de atâta alergat. Băiețelul s-a așezat în fața ei ținând capul înclinat în jos: „Uite ce am găsit!”. În mâna lui era o floare.

citește mai mult
Fii tu însăți!

Fii tu însăți!

Gema era o girafă nemulțumită de faptul că era o girafă. S-a uitat la celelalte animale și s-a gândit că i-ar plăcea mai mult să fie ca ele. Când a văzut cum aleargă zebrele în galop și-a dorit să poată alerga cu mișcări la fel de bune ca ale lor. Când a văzut elefantul și-a dorit să aibă o trompă ca a lui cu care să soarbă apa și să o stropească apoi pe spinarea ei sau a prietenilor ei. Când a văzut gazelele și-a dorit să fie la fel de elegante ca și ele.

citește mai mult
Copacii visători

Copacii visători

Tare demult, pe vârful unui munte, au prins rădăcini trei copăcei. Fiind aproape unul de altul, s-au împrietenit și stăteau toată ziua de vorbă, căci ce altceva ar fi putut face?! – Eu, dragii mei, zise primul copac, nu voi sta toată viața aici. Sigur un tăietor de lemne va vedea cât de frumos e lemnul meu. Mă va tăia și va meșterii din mine un cufăr minunat, în care vor fi așezate comori fără pereche: bani de aur și bijuterii cu pietre scumpe… Ce norocos voi fi, să port asemenea comori!

citește mai mult
Brăduțul ars

Brăduțul ars

 Odată, într-o pădure depărtată se afla un brăduţ care nu prea arăta la fel ca ceilalţi copaci, pentru că nu era verde şi dădea impresia că este cu totul lipsit de viaţă. Părea ca şi cum ar fi lovit de trăsnet şi de atunci nu ar mai fi crescut deloc, sau arăta ca şi când cineva i-ar fi retezat ramurile. Ceilalţi copaci de prin partea locului credeau chiar că murise, deşi stătea încă în picioare, pentru că, după cum se ştie majoritatea copacilor sunt capabili să rămână drepţi multă vreme după ce îi părăseşte viaţa. Numai că

citește mai mult
Ce daruri accepți?

Ce daruri accepți?

Lângă Tokio trăia un vestit războinic Samurai, care a decis să-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune că în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar. Într-o după-amiază, un luptător – cunoscut pentru lipsa lui de scrupule – a ajuns în localitatea unde trăia bătrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la luptă, așteptă până când adversarul făcea prima mișcare și apoi contraataca cu viteză. Tânărul luptător nu pierduse încă nici o luptă. Auzind de reputația Samuraiului, a decis să-l învingă pentru a-și mări faima.

citește mai mult
Povestea băiețelului și a dragonului

Povestea băiețelului și a dragonului

Ion era un băieţel care nu avea suficientă încredere în el şi care în fiecare seară obişnuia să se joace cu dragonul său de pluş, pe care-l botezase „Foc”. Într-o seară, după ce băiatul pronunţă o formulă magică dintr-o carte, dragonul de pluş prinse viaţă. Foc îi povesti băiatului stupefiat că, dacă vrea să rămână un dragon cu viaţă, trebuie să treacă prin mai multe încercări. Imediat Ion spuse că el nu este capabil să rezolve situaţii dificile, dar după multe discuţii din care înţelese că nu există altă posibilitate ca să-și salveze iubitul dragon, se hotărâ să încerce. Ion porni la drum alături de dragon care-i dărui un arc cu săgeţi fermecate. După o oră de mers, nu întâmpină nici o dificultate, ceea ce-l făcu pe Ion să aibă mai multă încredere în el. Dar, ceea ce Ion nu observase, era o ceată de lupi flămânzi ce-i urmăreau de ceva vreme. Obosit, Ion hotărî să se oprească puţin să-şi mai tragă sufletul. Dintr-o singură săritură, şeful lupilor îl trânti pe băiat la pământ.

citește mai mult