Copacii visători

Tare demult, pe vârful unui munte, au prins rădăcini trei copăcei. Fiind aproape unul de altul, s-au împrietenit și stăteau toată ziua de vorbă, căci ce altceva ar fi putut face?! – Eu, dragii mei, zise primul copac, nu voi sta toată viața aici. Sigur un tăietor de lemne va vedea cât de frumos e lemnul meu. Mă va tăia și va meșterii din mine un cufăr minunat, în care vor fi așezate comori fără pereche: bani de aur și bijuterii cu pietre scumpe… Ce norocos voi fi, să port asemenea comori!

Povestea băiețelului și a dragonului

Ion era un băieţel care nu avea suficientă încredere în el şi care în fiecare seară obişnuia să se joace cu dragonul său de pluş, pe care-l botezase „Foc”. Într-o seară, după ce băiatul pronunţă o formulă magică dintr-o carte, dragonul de pluş prinse viaţă. Foc îi povesti băiatului stupefiat că, dacă vrea să rămână un dragon cu viaţă, trebuie să treacă prin mai multe încercări. Imediat Ion spuse că el nu este capabil să rezolve situaţii dificile, dar după multe discuţii din care înţelese că nu există altă posibilitate ca să-și salveze iubitul dragon, se hotărâ să încerce. Ion porni la drum alături de dragon care-i dărui un arc cu săgeţi fermecate. După o oră de mers, nu întâmpină nici o dificultate, ceea ce-l făcu pe Ion să aibă mai multă încredere în el. Dar, ceea ce Ion nu observase, era o ceată de lupi flămânzi ce-i urmăreau de ceva vreme. Obosit, Ion hotărî să se oprească puţin să-şi mai tragă sufletul. Dintr-o singură săritură, şeful lupilor îl trânti pe băiat la pământ.