panglica violet

Panglica violet

Un profesor avea obiceiul ca la sfârşitul cursului să ofere o panglică violet pe care se putea citi: „ Ceea ce eu sunt, face toata diferenţa”, scrise cu litere aurite. El spunea fiecărui student, cu această ocazie, de ce-l aprecia şi de ce cursul era diferit datorită lui. Într-o zi, a avut ideea de a studia efectul acestui proces asupra comunităţii şi a trimis studenţii săi să ofere panglici celor pe care-i cunoşteau şi care fac diferenţa. El a oferit câte trei panglici cerându-le aceasta:

Fereastra magică

Un băieţel se îmbolnăvise foarte tare. Micuţul era nevoit să îşi petreacă toată ziua în pat, fără să se mişte. Pentru că nici alţi copii nu aveau voie de vină să îl viziteze, el suferea şi mai tare şi cu fiecare zi cu care trecea era tot mai supărat şi trist. Băieţelul nu avea cum să facă altceva decât să privească toată ziua pe fereastră. Timpul trecea, iar micuţul era tot mai posomorât. Într-o zi, însă, el a văzut la fereastra sa o umbră ciudată. Când s-a uitat afară nu i-a venit să creadă: era un pinguin care mânca un hot-dog. Acesta i-a zis “salut” băieţelului şi a plecat.

sunt recunoscător

Adevărata bogăție

Într-o bună zi, tatăl unei familii înstărite hotărî să-și ducă fiul într-o călătorie pentru a-i arăta cât de bogați sunt ei și felul în care trăiesc oamenii simpli. Tatăl și fiul petrecură mai multe zile și nopți la ferma unei familii sărace. Întorși acasă, tatăl își întrebă fiul: – Ei bine, fiule, cum ți s-a părut călătoria? – Ooo, a fost extraordinar, tată! – Ai văzut cât de săraci sunt unii oameni? întrebă tatăl. Fiul îi raspunse:

Comoara

Adevăratele bijuterii

Era odată mai demult, un prinţ, care trăia împreună cu părinţii lui, regele şi regina. Ei locuiau împreună într-un palat minunat. Micul print era foarte fericit. El avea o comoară într-o casetă, în care păstra nişte bijuterii strălucitoare de-ţi luau ochii nu altceva. Erau acolo nenumărate lănţişoare, brăţări şi inele care

Floarea ofilită

… Banca din parc era liberă așa că tânăra femeie s-a așezat să citească. Deasupra ei atârnau ramurile lungi ale unei sălcii bătrâne. Femeia era încruntată, ba chiar dezamagită de viața pe care o avea și considera că avea motive întemeiate să gândească așa. De parcă asta nu ar fi fost suficient pentru a avea o zi neplăcută, a observat că un băiețel se apropie de ea, obosit de atâta alergat. Băiețelul s-a așezat în fața ei ținând capul înclinat în jos: „Uite ce am găsit!”. În mâna lui era o floare.