Un fermier a descoperit într-o zi un cuib părăsit de vultur, în care se găsea un ou. L-a luat și l-a pus la o găină care tocmai stătea pe ouă. Pasărea a venit pe lume deci în mijlocul găinilor și a învățat să se miște ca o găină. Fermierul se ocupa mult de noua sa “găină” și făcea totul pentru a o proteja, a o răsfăța și a o procura imediat tot ce aceasta cerea. Vulturul-găină a devenit treptat foarte dependent de fermier, care nu-și dădea seama de răul pe care i-l făcea.
La un moment dat, vulturul a văzut pe cer o pasăre mare, care plana și a spus: “Într-o zi voi zbura precum această pasăre!” Atunci, frații și surorile sale au început să râdă de el. Foarte rușinat, regreta că spusese acel lucru și a continuat să mănânce grăunțe în țarc.
Și iată că într-o bună zi, o zână bună a trecut pe acolo și a văzut vulturul regal, care vegeta în mijlocul găinilor. Ea s-a adresat fermierului astfel: cred că iubești foarte mult pasărea cea rară; însă cred că nu o ajuți ținând-o astfel. Te gândești prea mult la tine. Această pasăre nu este fericită și atunci când va fi mai mare îți va purta pică pentru că nu ai lăsat-o să își dezvolte calitățile sale extraordinare și potențialul său nelimitat.
A doua zi, după ce a reflectat, fermierul nostru a luat pasărea în brațe și a lansat-o în aer. Vulturul nu prea a avut timp să-și deschidă aripile și a aterizat pe sol în hohotele de râs ale găinilor.
Însă bărbatul nu s-a descurajat, s-a urcat pe acoperișul grajdului și i-a spus păsării: Tu ești vultur! Zboară! Și l-a lansat în aer. Printr-un reflex spontan, acesta și-a deschis aripile, a planat câteva clipe deasupra curții și era să se prăbușească peste găinile uimite…
Atunci fermierul a urcat pe muntele ce domina orizontul și l-a lansat pe vultur din nou în aer. Cu mișcări ale aripilor din ce în ce mai largi, vulturul se ridica fericit către cer, din ce în ce mai sigur pe el…
Periodic venea, să-I revadă pe fermier și pe prietenii săi, care îl considerau de acum ceea ce era cu adevărat: un vultur regal!
0 Comments